Acum stau in aceasta incapere mica si intunecata... si se aude bataia acelui ceas nenorocit ce spune ca inca o clipa trece, o alta clipa tacuta si trista, trista de monotonia acestei nopti.
Acum stau in fata laptopului si incerc sa arunc niste sentimente in aceste randuri ... niste sentimente pierdute in frigul de afara.Se aud niste tocuri pe culoar, parca tot mai apasate in singuratatea lor, probabil o ea s-a intos in lumea asta,tacuta ...
Acum ascult melodia "Risk",dar ce poate sa mai fie riscant?! ...
Acum nici extremul nu mai reprezinta un risc ... poate doar ziua ce vine ...
Un delir ... da, asta este ce fac acum...delirez in sinea mea, eliberata de sentimente, de ganduri, de iubire. Ar trebui sa ma salvez de tot ce ma inconjoara, de atata falsitate.
Urmeaza "Piata Crangasi".Geamurile RATB-ului erau aburite, iar un copil murdar de noroi, trist, se chinuia sa stearga cu mainile inghetate geamul usii de care se proptea.Era atat de mic si trist.. si singur,si atat de multi oameni stateau nepasatori pe scaune,nepasatori si plictisiti.
Cat de inghetata e lumea de afara... polei peste tot, frig si vantul bate atat de rau.
In fuga mea spre caldura din aceasta incapere... pustietatea de afara ma facea sa ma simt la fel de singura ca acel copil de vreo 8 ani.
Era 1 Decembrie ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu